Calopteryx splendens

Statut de protecţie: specie nepericlitată Anvergura aripilor: 50-70 mm Perioada de zbor: aprilie-septembrie, uneori până în octombrie Descriere: • masculul: are corpul albăstrui cu străluciri metalice, pe aripi cu o pată neagră-albăstruie, cu irizaţii metalice, care începe de la mijlocul aripii (de la nodus) şi se întinde până aproape de extremitatea apicală; pterostigma nu este prezentă la masculi; abdomenul are ultimele trei segmente (S8-S10) de culoare gălbui-albicioasă dedesubt • femela: spre deosebire de mascul, femela are corpul verde cu străluciri metalice; aripile sunt translucide, cu irizaţii metalice, cu tentă uşor verzuie şi pterostigma albă; ochii sunt maronii-negricioşi, dar există şi exemplare ale căror ochi au culoarea brun-roşcată Alte caracteristici: exemplarele tinere ale ambelor sexe au abdomenul palid verzui, ochii maronii şi pata de pe aripi brun-negricioasă; adulţii au abdomenul de 33-40 mm lungime Comportament: adeseori masculii patrulează în lungul cursurilor de apă, a canalelor sau pe malul bălţilor cu vegetaţie deasă, în căutarea unei femele şi pentru a-şi supraveghea teritoriul; de obicei, femelele se odihnesc pe frunzele arbuştilor de pe malul apelor sau în vârful tulpinilor plantelor erbacee mai înalte; aduţii au o speranţă de viaţă scurtă (numai 15-16 zile) Strategii de reproducere: masculii sunt cei care aleg teritoriul de curtare (de circa 3,1 m lungime şi 0,9 m lăţime), pe care-l apără de alţi masculi, teritoriu ce trebuie obligatoriu să includă specii de plante acvatice cu tulpini submerse nu foarte înalte; la scurt timp după împerechere, femela depune ouăle în interiorul tulpinilor submerse ale plantelor acvatice; au fost semnalate exemplare adulte afectate de ginandromorfism; nu de puţine ori, formează hibrizi naturali cu masculii de Calopteryx virgo (asta deoarece se pare că femelele preferă masculii cu o pigmentaţie întunecată a aripilor mai abundentă şi pe cei care manifestă un comportament teritorial mai accentuat) Habitat: malul cursurilor de apă lin curgătoare; preferă apele limpezi, însorite, cu vegetaţie acvatică abundentă Prădători: adulţii recent metamorfozaţi din larve, cad adesea pradă păsărilor (Motacilla alba, Motacilla cinerea, Sylvia, Hirundo rustica etc.), libelulelor, păianjenilor Specii asemănătoare: • Calopteryx virgo, la care pata negricioasă de pe aripile masculului începe mai aproape de corp (înaintea nodusului); la mascul, ultimele segmente abdominale (S8-S10) au culoare roşiatică dedesubt; pterostigma de pe aripile femelei este plasată mai departe de vârful aripii

---

Masculul

---

Femela

---

---

Comportament ciudat - autosacrificiul femelei
Într-o după-amiază însorită de vară (în primele zile ale lunii iulie - 04.07.2013), la ceva mai mult de o oră după miezul zilei, pe cursul unui canal cu apă puţin adâncă şi vegetaţie acvatică, am observat un comportament extraordinar de ciudat pentru speciile de libelulă:
• pentru început, am observat o femelă (femela 1) care se împerechea cu un cu mascul care-şi adjudecase un mic teritoriu de-a lungul canalului
• după acuplare, femela a început să caute o tulpină în care să-şi depună ouăle fertilizate, iar masculul a început să zboare pe deasupra acesteia, aşezându-se din când în când pe suprafaţa apei
• după mai puţin de un minut, femela a găsit o plantă acvatică potrivită şi a început să depună ouă în tulpina submersă a acesteia, în timp ce masculul stătea în imediata vecinătate pe o frunză a aceleiaşi plante
• la foarte scurt timp, femela a început să dea semne de slăbiciune, a căzut pe o parte pe luciul apei, s-a ridicat şi a continuat să depună ouă, după care s-a înclinat pe o parte lăsându-se pe suprafaţa apei
• ca şi cum ar fi părăsit-o puterile, femela a început să se scufunde foarte încet fără a se zbate sau a da vreun semn că vreo vieţuitoare acvatică ar fi atacat-o şi ar fi încercat să o înece pentru ca ulterior să o poată mânca în linişte
• după cca. 6-7 minute, masculul a început să curteze altă femelă (femela 2) ce pătrunsese pe teritoriul său, împerechindu-se la foarte scurt timp şi cu aceasta în vegetaţia din imediata apropiere a canalului
În concluzie, există posibilitatea ca organismul femelei să fi fost afectat de un parazit şi, moartea acesteia să fi coincis cu sfârşitul depunerii ouălelor; există şi posibilitatea ca organismul femelei să fi cedat din cauza extenuării.

---

  Referinţe:

●	Corbet P. S. (1962). A biology of dragonflies. H. F. & G. Witherby Ltd., London: 1-247
●	Fraser F. C. (1956). Handbooks for the Identification of British Insects. Vol. 1 Part 10 - Odonata. Royal Entomological Society of London: 1-49
●	Gheţeu D. (2012). Preliminary study on Odonata larvae (Insecta Odonata) from Eleşteiele Jijiei şi Miletinului (ROSPA0042) Population dynamics and conservation issues. Analele Ştiinţifice ale Universităţii "A. I. Cuza" din Iaşi. Secţiunea Biologie Animală 58: 13-21
●	Kalkman V. J. (2006). Key to the dragonflies of Turkey, including species known from Greece, Bulgaria, Lebanon, Syria, the Trans-Caucasus and Iran. Brachytron 10: 2-82
●	Knott K. E., Keränen I., Kuitunen K., Wellenreuther M. (2011). Microsatellite markers for identifying hybrids of the damselflies Calopterys splendens and C. virgo. Molecular Ecology Resources: 1-11
●	Kuchta S. R., Svensson E. I. (2014). Predator-Mediated Natural Selection on the Wings of the Damselfly Calopterys splendens: Differences in Selection among Trait Types. The American Naturalist 184(1): 91-109
●	Kuitunen K., Kotiaho J. S., Luojumäki M., Suhonen J. (2011). Selection on size and secondary sexual characters of the damselfly Calopteryx splendens when sympatric with the congener Calopteryx virgo. Canadian Journal of Zoology 89: 1-9