Pyrrhosoma nymphula

Statut de protecţie: specie nepericlitată Anvergura aripilor: 44-48 mm Descriere: este foarte uşor de recunoscut după abdomenul roşu cu segmentele S7, S8 şi S9 negru-bronzii, picioarele negre, pterostigma este negricioasă; toracele este conturat în partea din faţă de o linie subţire roşie, cu o dungă anteumerală roşie (care este galbenă la exemplarele imature), deasupra cu colorit negru-bronziu; are corpul de 33-36 mm lungime • masculul: poate fi identificat după prelungirile negre de la extremitatea posterioară a corpului • femela: se deosebeşte prin prezenţa unui inel gălbui îngust înspre vârful fiecărui segment abdominal şi a unei linii subţiri negre longitudinale ce străbate mijlocul întregului abdomen

---

Masculul

Platycnemis pennipes

Statut de protecţie: specie nepericlitată Perioada de zbor: mai-septembrie (octombrie) Anvergura aripilor: 38-46 mm; femela este mai mare decât masculul Descriere: are o lungime a corpului de 27-31 mm; tibiile sunt albicioase (cele posterioare cu peri lungi ce le conferă un aspect de pană de pasăre); pe segmentele S2-S6 are câte o pereche de linii longitudinale negre, pe torace două dungi anteumerale evidente, capul lăţit • masculul: are abdomenul albastru, toracele de obicei verzui, dungile anteumerale palid albăstrui, ochii albaştri, pterostigma uniform colorată brun-roşcată sau brun închisă • femela: are abdomenul palid verde-gălbui, dungile anteumerale verzi-gălbui, ochii bruni, pterostigma brun-gălbuie; exemplarele tinere, au colorit palid, alb-crem Comportament: când se odihnesc, adulţii îşi ţin aripile strânse în lungul corpului Strategii de reproducere: femela depune ouăle în interiorul tulpinilor plantelor acvatice sau sub frunzele plutitoare, în tandem cu masculul; preferă cursurile de apă lin curgătoare cu substrat mâlos şi vegetaţie abundentă Habitat: lacuri, iazuri, canale; este o specie caracteristică zonelor inundabile

---

Masculul

---

Femela

---

Femela - exemplarele tinere

---

Cuplul

---

Depunerea ouălelor

---

---

  Referinţe:

●	Barnard P. C. (2011). The Royal Entomological Society Book of British Insects. John Wiley & Sons: 1-400
●	Fraser F. C. (1956). Handbooks for the Identification of British Insects. Vol. 1 Part 10 - Odonata. Royal Entomological Society of London: 1-49
●	Gheţeu D. (2012). Preliminary study on Odonata larvae (Insecta Odonata) from Eleşteiele Jijiei şi Miletinului (ROSPA0042) Population dynamics and conservation issues. Analele Ştiinţifice ale Universităţii "A. I. Cuza" din Iaşi. Secţiunea Biologie Animală 58: 13-21
●	Szállassy N. (2008). Date preliminarii privind fauna de odonate (Insecta: Odonata) de pe braţele moarte ale râului Tur. Flora şi fauna rezervaţiei naturale "Râul Tur" II(1): 51-54

Ischnura elegans

Statut de protecţie: specie nepericlitată Perioada de zbor: mai-septembrie Anvergura aripilor: 35-40 mm Descriere: • masculul: are toracele albastru deschis pe faţa inferioară şi negru deasupra, pe flancuri cu o dungă subţire albastru deschis, cu un lob mic median, rectangular, pe marginea dinapoi; segmentul S8 este în întregime albastru, iar S9 numai dedesubt; aripile anterioare au pterostigma bicoloră (neagră spre interior şi albă spre exterior); exemplarele tinere au toracele verde • femela: are colorit asemănător cu al masculului, dar prezintă mai multe forme de culoare (albastră, verde, violet, portocalie, brună) Alte caracteristici: are corpul subţire, alungit, de cca. 30 mm lungime; adulţii ambelor sexe au abdomenul negricios, cu excepţia ultimelor segmente (S8 şi S9); segmentele S3 până la S6 au colorit gălbui ventral; apendicii anali sunt bifurcaţi; pterostigma are formă alungită, având aceeaşi formă şi dimensiune pe toate aripile Comportament: adulţii ambelor sexe zboară pe marginea ochiurilor de apă cu vegetaţie bogată, la mică distanţă de suprafaţa apei Strategii de reproducere: copulaţia poate dura de la 15 secunde până la mai mult de 5 ore; femela depune ouăle singură, în interiorul ţesuturilor vegetale plutitoare (vii sau aflate în putrefacţie); ouăle eclozează după numai 10-20 de zile Habitat: foarte comună; iazuri nou apărute, lacuri, bălţi, turbării, canale de irigaţie, cursuri de apă lin curgătoare; tolerează uşor apele poluate (staţiile de epurare a apelor reziduale), apele sălcii Paraziţi: larvele unor acarieni acvatici (genul Arrenurus), parazitează baza aripilor, toracele şi picioarele

---

Masculul

---

Cuplul

---

---

  Referinţe:

●	Corbet P. S. (1962). A biology of dragonflies. H. F. & G. Witherby Ltd., London: 1-247
●	Fraser F. C. (1956). Handbooks for the Identification of British Insects. Vol. 1 Part 10 - Odonata. Royal Entomological Society of London: 1-49
●	Gheţeu D. (2012). Preliminary study on Odonata larvae (Insecta Odonata) from Eleşteiele Jijiei şi Miletinului (ROSPA0042) Population dynamics and conservation issues. Analele Ştiinţifice ale Universităţii "A. I. Cuza" din Iaşi. Secţiunea Biologie Animală 58: 13-21
●	Kalkman V. J. (2006). Key to the dragonflies of Turkey, including species known from Greece, Bulgaria, Lebanon, Syria, the Trans-Caucasus and Iran. Brachytron 10: 2-82
●	Zawal A., Dyatlova E. S. (2006). Preliminary data for parasitizing on Ischnura elegans (Vander Linden, 1820) (Odonata: Coenagrionidae) by Arrenurus (Acari: Hydrachnidia) larvae from Odessa province (Southwestern Ukraine). Proceedings of the Symposium, II International Symposium of Ecologists of Montenegro: 17-20

Calopteryx virgo

Statut de protecţie: specie nepericlitată Descriere: • masculul: aripile sunt aproape în întregime pigmentate, uneori la bază şi la vârf cu o mică porţiune transparentă, negricioase cu irizaţii metalice albastre, cu nervurile foarte evidente; corpul are colorit verde-albăstrui, cu luciu metalic puternic, iar ochii sunt verzi-albăstrui închis (palid maronii la exemplarele tinere) • femela: foarte asemănătoare cu femela de Calopteryx splendens, de care se deosebeşte prin tenta brun închis a aripilor, poziţionarea pterostigmei (mai îndepărtată de curbura apicală a aripilor); corpul are colorit verzui cu luciu metalic Comportament: masculii dau dovadă de un pronunţat comportament teritorial, putând fi văzuţi adesea luptându-se cu alţi masculi pentru a-şi apăra porţiunea din cursul apei adjudecată Habitat: ocupă aproape orice habitat cu tufişuri, arbori, arbuşti, alte forme de vegetaţie din imediata vecinătate a cursurilor de apă lin curgătoare Specii asemănătoare: • Calopteryx splendens, la care porţiunea pigmentată de pe aripile masculului este mai puţin întinsă (între nodus şi vârf); pterostigma de pe aripile femelei este plasată mai aproape de vârful aripii

---

Masculul

---

Masculul - exemplarele tinere

---

Femela

---

Femela - depunerea ouălelor

Calopteryx splendens

Statut de protecţie: specie nepericlitată Anvergura aripilor: 50-70 mm Perioada de zbor: aprilie-septembrie, uneori până în octombrie Descriere: • masculul: are corpul albăstrui cu străluciri metalice, pe aripi cu o pată neagră-albăstruie, cu irizaţii metalice, care începe de la mijlocul aripii (de la nodus) şi se întinde până aproape de extremitatea apicală; pterostigma nu este prezentă la masculi; abdomenul are ultimele trei segmente (S8-S10) de culoare gălbui-albicioasă dedesubt • femela: spre deosebire de mascul, femela are corpul verde cu străluciri metalice; aripile sunt translucide, cu irizaţii metalice, cu tentă uşor verzuie şi pterostigma albă; ochii sunt maronii-negricioşi, dar există şi exemplare ale căror ochi au culoarea brun-roşcată Alte caracteristici: exemplarele tinere ale ambelor sexe au abdomenul palid verzui, ochii maronii şi pata de pe aripi brun-negricioasă; adulţii au abdomenul de 33-40 mm lungime Comportament: adeseori masculii patrulează în lungul cursurilor de apă, a canalelor sau pe malul bălţilor cu vegetaţie deasă, în căutarea unei femele şi pentru a-şi supraveghea teritoriul; de obicei, femelele se odihnesc pe frunzele arbuştilor de pe malul apelor sau în vârful tulpinilor plantelor erbacee mai înalte; aduţii au o speranţă de viaţă scurtă (numai 15-16 zile) Strategii de reproducere: masculii sunt cei care aleg teritoriul de curtare (de circa 3,1 m lungime şi 0,9 m lăţime), pe care-l apără de alţi masculi, teritoriu ce trebuie obligatoriu să includă specii de plante acvatice cu tulpini submerse nu foarte înalte; la scurt timp după împerechere, femela depune ouăle în interiorul tulpinilor submerse ale plantelor acvatice; au fost semnalate exemplare adulte afectate de ginandromorfism; nu de puţine ori, formează hibrizi naturali cu masculii de Calopteryx virgo (asta deoarece se pare că femelele preferă masculii cu o pigmentaţie întunecată a aripilor mai abundentă şi pe cei care manifestă un comportament teritorial mai accentuat) Habitat: malul cursurilor de apă lin curgătoare; preferă apele limpezi, însorite, cu vegetaţie acvatică abundentă Prădători: adulţii recent metamorfozaţi din larve, cad adesea pradă păsărilor (Motacilla alba, Motacilla cinerea, Sylvia, Hirundo rustica etc.), libelulelor, păianjenilor Specii asemănătoare: • Calopteryx virgo, la care pata negricioasă de pe aripile masculului începe mai aproape de corp (înaintea nodusului); la mascul, ultimele segmente abdominale (S8-S10) au culoare roşiatică dedesubt; pterostigma de pe aripile femelei este plasată mai departe de vârful aripii

---

Masculul

---

Femela

---

---

Comportament ciudat - autosacrificiul femelei
Într-o după-amiază însorită de vară (în primele zile ale lunii iulie - 04.07.2013), la ceva mai mult de o oră după miezul zilei, pe cursul unui canal cu apă puţin adâncă şi vegetaţie acvatică, am observat un comportament extraordinar de ciudat pentru speciile de libelulă:
• pentru început, am observat o femelă (femela 1) care se împerechea cu un cu mascul care-şi adjudecase un mic teritoriu de-a lungul canalului
• după acuplare, femela a început să caute o tulpină în care să-şi depună ouăle fertilizate, iar masculul a început să zboare pe deasupra acesteia, aşezându-se din când în când pe suprafaţa apei
• după mai puţin de un minut, femela a găsit o plantă acvatică potrivită şi a început să depună ouă în tulpina submersă a acesteia, în timp ce masculul stătea în imediata vecinătate pe o frunză a aceleiaşi plante
• la foarte scurt timp, femela a început să dea semne de slăbiciune, a căzut pe o parte pe luciul apei, s-a ridicat şi a continuat să depună ouă, după care s-a înclinat pe o parte lăsându-se pe suprafaţa apei
• ca şi cum ar fi părăsit-o puterile, femela a început să se scufunde foarte încet fără a se zbate sau a da vreun semn că vreo vieţuitoare acvatică ar fi atacat-o şi ar fi încercat să o înece pentru ca ulterior să o poată mânca în linişte
• după cca. 6-7 minute, masculul a început să curteze altă femelă (femela 2) ce pătrunsese pe teritoriul său, împerechindu-se la foarte scurt timp şi cu aceasta în vegetaţia din imediata apropiere a canalului
În concluzie, există posibilitatea ca organismul femelei să fi fost afectat de un parazit şi, moartea acesteia să fi coincis cu sfârşitul depunerii ouălelor; există şi posibilitatea ca organismul femelei să fi cedat din cauza extenuării.

---

  Referinţe:

●	Corbet P. S. (1962). A biology of dragonflies. H. F. & G. Witherby Ltd., London: 1-247
●	Fraser F. C. (1956). Handbooks for the Identification of British Insects. Vol. 1 Part 10 - Odonata. Royal Entomological Society of London: 1-49
●	Gheţeu D. (2012). Preliminary study on Odonata larvae (Insecta Odonata) from Eleşteiele Jijiei şi Miletinului (ROSPA0042) Population dynamics and conservation issues. Analele Ştiinţifice ale Universităţii "A. I. Cuza" din Iaşi. Secţiunea Biologie Animală 58: 13-21
●	Kalkman V. J. (2006). Key to the dragonflies of Turkey, including species known from Greece, Bulgaria, Lebanon, Syria, the Trans-Caucasus and Iran. Brachytron 10: 2-82
●	Knott K. E., Keränen I., Kuitunen K., Wellenreuther M. (2011). Microsatellite markers for identifying hybrids of the damselflies Calopterys splendens and C. virgo. Molecular Ecology Resources: 1-11
●	Kuchta S. R., Svensson E. I. (2014). Predator-Mediated Natural Selection on the Wings of the Damselfly Calopterys splendens: Differences in Selection among Trait Types. The American Naturalist 184(1): 91-109
●	Kuitunen K., Kotiaho J. S., Luojumäki M., Suhonen J. (2011). Selection on size and secondary sexual characters of the damselfly Calopteryx splendens when sympatric with the congener Calopteryx virgo. Canadian Journal of Zoology 89: 1-9